Informatii si sfaturi
 /  Tragedia din Club Colectiv

Tragedia din Club Colectiv

In seara zilei de 30 octombrie 2015, o stire de doar cateva randuri care anunta un incendiu in clubul bucurestean Colectiv devenea, de la o ora la alta, relatarea-maraton a ceea ce s-a dovedit a fi cea mai mare tragedie din istoria recenta a Romaniei. In feluri diferite, cu totii am fost afectati atunci si de atunci incoace de cele intamplate. Care este impactul real al unui asemenea eveniment traumatizant asupra noastra? La sase luni de la incendiul din Club Colectiv, Universitatea Bucuresti – Departamentul de Psihologie si Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei demareaza un proiect unic in Romania. Scopul e acela de a intelege cum ii putem ajuta mai bine pe oamenii care, direct sau indirect, au fost afectati de acest eveniment traumatic. Pentru aceasta, avem nevoie sa investigam atat efectele psihologice ale tragediei din seara de 30 octombrie 2015, cat si modalitatile prin care oamenii se adapteaza in astfel de circumstante.

Iar pentru toate acestea, avem nevoie de voi. Fiti parte din acest studiu psihologic de amploare!

Va multumim!

La un an de la tragedia din clubul bucurestean Colectiv, echipa Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei continua seria preocuparilor si eforturilor de a veni in sprijinul celor indurerati. Am finalizat si va putem prezenta un nou ghid de recomandari, dedicat, de aceasta data, unor oameni despre care s-a vorbit foarte putin si care merita aprecierea si sustinerea noastra, a tuturor. Ne gandim la prieteni, la apropiati ai victimelor, dar si la toti cei care au contribuit la ameliorarea suferintei celor implicati in incendiul de la Colectiv.
Descarca brosura
Aceasta este o invitatie de a participa la un studiu psihologic longitudinal, derulat in mediu online, cu durata de 1 an, adresata tuturor persoanelor care au fost afectate in mod direct sau indirect de tragedia petrecuta in clubul Colectiv din Bucuresti in data de 30.10.2015. Daca te numeri printre acestia, te rugam sa ne ajuti participând la acest studiu. Avem nevoie sa stim prin ce trec oamenii afectati de astfel de evenimente, ca sa intelegem cum ii putem ajuta mai bine.

Acest studiu investigheaza efectele evenimentelor stresante sau traumatice asupra oamenilor, precum si modalitatile in care oamenii se adapteaza unor astfel de circumstante. Studiul este derulat in parteneriat de catre Universitatea din Bucuresti, Departamentul de Psihologie (www.fpse.unibuc.ro) si Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei (www.istt.ro) si este coordonat de Prof. dr. Nedelcea Catalin si Conf. dr. Diana Vasile.
Studiul este accesibil AICI.

Asa cum am promis, postam pe site prezentarea workshop-ului sustinut pe 4 noiembrie, la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, de presedintele ISTT, Diana Vasile. Le multumim inca o data celor interesati de intelegerea traumelor psihice si a traumatizarii colective si, in special, oamenilor care au venit la prelegere intr-un numar impresionant!

De asemenea, salutam prezenta la eveniment a colegilor din alte ONG-uri – cum ar fi Estuar, SPER, Exista viata dupa doliu -, a reprezentantilor Colegiului Psihologilor din Romania, dar a celor din institutii ale statului, cum ar fi Ministerul Apararii Nationale sau Biserica Ortodoxa Romana. Le multumim tuturor pentru preocuparea si atentia acordate Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei si activitatii acestuia!
Pentru membrii echipei ISTT, prezenta la workshop a tuturor celor enumerati mai sus reprezinta o recompensa si o recunoastere a eforturilor pe care le facem de cinci ani incoace pentru o mai clara intelegere a domeniului psihotraumatologiei.
Descarca brosura

Un workshop de doua ore, sustinut de presedintele ISTT, Diana Vasile
Ce putem face ca sa fim cu adevarat de ajutor?
A ajuta este, in aceste momente, intr-o comunitate socata si bulversata de tragicul eveniment intamplat vineri seara in clubul bucurestean Colectiv, un impuls firesc.
Pentru a ne asigura ca STIM CE FACEM, ca NU RISCAM sa facem mai mult rau din avantul nostru de a face bine, Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei organizeaza maine, 4 noiembrie, de la ora 19:00, in Amfiteatrul Stoian al Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei Bucuresti (Soseaua Panduri nr. 90) un workshop dedicat voluntarilor si tuturor acelora care vor sa sustina persoanele afectate de tragedie. Timp de doua ore, presedintele ISTT, Conf. Univ. Dr. Diana Vasile va fi gata sa va insoteasca si sa va ghideze intr-o mai buna intelegere a ideii de ajutor in astfel de situatii.
Va asteptam!
Comunicat al Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei
Ce pot face parintii, cadrele didactice si alti profesionisti care interactioneaza cu adolescentii si copii in cazul traumei colective?
Fiecare copil si adolescent traieste in mod unic suferinta expunerii la evenimente traumatice prin accident si moarte. Raspunsurile si reactiile acestora pot varia in functie de varsta, abilitatile si capacitatile de a intelege fenomenul mortii – amenintarea, iminenta si producerea acestuia – , in functie de trasaturile de personalitate, precum si in functie de modul in care in care familia, scoala, societatea ofera un raspuns in astfel de situatii.
Parintii, cadrele didactice si alti profesionisti care lucreaza cu adolescentii si copiii au rol fundamental in a-i ajuta pe acestia sa-si regleze starile emotionale, trairile, gandurile, comportamentele in legatura cu moartea si accidentele. Adultii ofera suportul necesar si sunt modele de adaptare la astfel de situatii in a-i ajuta pe copii in prelucrarea experientei traumatice, a crea cadrul de siguranta si confort pentru aceasta prelucrare, a interveni intr-un mod sanatos si adecvat pentru copii si adolescenti, a pune in valoare resursele si capacitatile personale ale fiecarui copil si adolescent, dar si pe cele ale familiei, scolii si societatii. Adultii insotesc capacitatea naturala si sanatoasa a copiilor si adolescentilor de a traversa experienta expunerii la astfel de evenimente traumatice colective.

Modalitatile in care adultii pot sustine copiii si adolescentii sunt:
  • Sa admita complexitatea evenimentului si experientei copiilor si adolescentilor.
  • In astfel de momente adultii pot fi inundati si coplesiti de durere si suferinta, empatizeaza si rezoneaza emotional cu cei implicati in tragedie sau pot trai sentimentul ca e ireal ce se intampla, ca nu e adevarat. Copiii si adolescentii au propriile trairi in legatura cu evenimentul, pentru ca aud ce spun adultii, vad imagini in mass-media si nu numai, simt starea de durere si panica a adultilor. Cu cat copiii sunt mai mici preiau prin rezonanta aceste stari de la adult, chiar daca nu sunt lucruri rostite, iar cei mai mari au suferinte si intelesuri proprii.
  • Asfel, a discuta prea putin, chiar deloc sau a discuta prea mult despre evenimentul tragic petrecut, sunt doua perspective deloc benefice pentru copii si adolescenti. E bine ca evenimentul sa fie recunoscut si discutat, intr-un cadru sigur, intr-un loc obisnuit (de ex in casa, in scoala, clasa, grupul de prieteni) intr-o atmosfera calma, cu prezenta fizica efectiva (mai putin prin telefon, retele de socializare etc.). Centrarea pe prezent este sanatoasa pentru toti.
  • Accesul copiilor si adolescentilor la media sa fie unul limitat, luandu-se in considerare, in special, varsta copiilor (in special imagini despre tragedia umana a accidentului).
  • Sa accepte sentimentele si trairile copiilor si adolescentilor ca fiind normale.
  • Acceptarea faptului ca suferinta exista pentru toti si ia forme variate de exprimare. A le accepta copiilor si adolescentilor modul propriu de traire si continere a durerii, atata timp cat acesta nu aduce prejudicii personale sau pentru altii. Normalizarea suferintei ia forma solidaritatii in astfel de momente, iar copiii si adolescentii nu trebuie exclusi din aceasta forma profund umana de empatie si compasiune.
  • Sa-si exprime sentimentele, emotiile si gandurile cu privire la cele intamplate, din perspectiva propriei experiente.
  • Exprimarea durerii si suferintei in astfel de momente face parte din procesul natural de vindecare. Adultii sa le vorbeasca celor mai mici despre propria suferinta si trairea personala a durerii in fata acestui eveniment. Sa-i ajute sa puna in cuvinte, folosind un limbaj emotional, propria experienta si stare interna. Sa-i insoteasca in exprimarea gandurilor din situatia prezenta, sa raspunda intrebarilor copiilor, intrebari care vin tocmai din anxietatea si frica trairilor unor astfel de evenimente, emotii si ganduri. Sa gaseasca impreuna, sa ofere alternative de exprimare sanatoasa a emotiilor, evitand ,,retete personale”, ,,vindecatoare”, sau cerute de repere externe ,,asa se face”, ,,asa e frumos” etc.
  • ,,Ce ai nevoie sa spui cu cele intamplate? Ce poti sa spui? Cum e asta pentru tine? Ce crezi ca te-ar ajuta intr-un astfel de moment? Cine si cum consideri ca te-ar putea sustine acum?” sunt doar cateva intrebari care pot ajuta in momentul de fata.
  • De asemenea, adultii sa creeze si sa sustina spatiul pentru exprimarea individualizata a durerii, prin organizarea unor momente de reculegere, ritualuri si obiceiuri specifice (de ex: depunerea de flori, aprinderea unor lumanari, spatii destinate in scoli pentru trairea durerii, eseuri, poezii, cantece dedicate celor trecuti in nefiinta, fotografii ale celor disparuti, sadirea unei plante in amintirea persoanelor etc.)
  • Sa se ocupe de propriile responsabilitati din familie, scoala si alte medii, intr-un mod firesc.
  • A ne ocupa de viata cu durerea si suferinta alaturi!
  • Adultii si copiii sa-si continue activitatile, rutinele obisnuite in masura posibilitatilor. In familie a face ce facem noi de obicei, la scoala orele sa decurga firesc, activitatile sa-si urmeze cursul natural. Si sa vorbim despre faptul ca ne continuam programul, ne asumam responsabilitatile proprii intr-o maniera colaborativa cu durerea.
  • Sa clarifice denaturarile, conceptiile gresite, prejudecatile in legatura cu astfel de evenimente.
  • Pe cat este posibil, fiecare adult sa ramana in limitele de competenta profesionala si sa aduca un plus de claritate in desfasurarea evenimentului tragic, oferind copiilor si adolescentilor informatii bine documentate.
  • Este important ca adultii sa ramana pe pozitia lor de parinti, educatori, profesori, medici etc. cu responsabilitatile aferente statutului, fara sa intervina in interactiunea cu adolescentii si copiii cu evaluari, critici, etichetari, discriminari, sfaturi si recomandari, gasirea vinovatilor, amenintari sau chiar solutii personale tratate din propria experienta.
  • Adultii sa gaseasca si sa impartaseasca celor mai mici o pozitie de neutralitate in situatia data.
  • Sa sustina, in functie de disponibilitate si posibilitati, schimbarile din mediul familial, scolar si social.
  • Fiecare adult, copil si adolescent va face cat poate in situatia data, in functie de posibilitati, disponibilitati, resurse. Astfel, copiii si adolescentii vor fi incurajati in aceasta perspectiva. Nimic nu e ,,obigatoriu” sau ,,trebuie” pentru ei. Adultii ii vor intreba pe cei mai mici daca pot vorbi, daca pot face unele lucruri, daca doresc si daca are vreun sens pentru ei (in cazul activitatilor si ritualurilor comemorative).
  • De asemenea, e bine ca adultii sa sublinieze si sa intareasca, in variate moduri, resursele si capacitatile fiecarui copil si adolescent, a modului in care fiecare poate sa ofere ceva sustinator pentru sine si pentru altii.
  • Sa se raporteze la nevoile prezente si cerute ale copiilor si adolescentilor.
  • In astfel de situatii traumatice colective, sentimentul de siguranta este primul afectat. In acest sens, adultii au datoria de a crea un climat de siguranta pentru copii si adolescenti, mai ales in spatiile publice, de a fi prezenti fizic si efectiv in viata copiilor, de a insoti nevoile fundamentale sanatoase ale acestora de relationare, joaca, invatare, explorare. Adultii au menirea de a organiza spatiul destinat desfasurarii acestor nevoi prin momente de relationare, de comunicare, de joaca, relaxare, de invatare sub toate formele.
  • Sa ia in considerare cu responsabilitate dinamica experientei si procesului traumatic si sa anticipeze interventiile specifice fiecarei etape, intr-un mod informat si adecvat.
  • Trauma colectiva la care am participat cu totii este traita in modul nostru personal, unic. Aceasta traire ne invita ca adulti responsabili pentru copiii si adolescentii nostri la constientizarea dinamicii experientei traumatice si necesitatea interventiei specifice fiecarei etape a procesului traumatic.
  • Astfel, adultii sa inteleaga si sa trateze aceasta perioada de soc, post-expozitorie, cu toata responsabilitatea. Stim ca acum instaurarea unui sentiment de siguranta este fundamentala, ca inundarea senzoriala si emotionala este foarte prezenta si ca sentimentele de empatie, compasiune si solidaritate sunt necesare si ajuta in stimularea vindecarii. Si ca este natural si sanatos sa ne continuam viata in prezenta durerii si a suferintei! Este fundamental important sa respectam suferinta emotionala!
  • Va urma o perioada de negare, necesara supravietuirii si trairii cu durerea. Se poate ca si copiii si adolescentii sa nege cele intamplate, sa minimalizeze evenimentul, spunand ca lor nu li se poate intampla, sa fie revoltati pe tot si toate, pe parinti, pe profesori, pe scoala sau pe altii, furia traita ca nerespectarea a regulilor in mediul familial sau scolar. Sau dimpotriva sa uite cu repeziciune cele intamplate! Important aici este sa acceptam aceste trairi si sa se evite discutiile prelungite pe astfel de comentarii. Sa evitam dezbaterile, discutiile in contradictoriu, stabilirea concluziilor definitorii, a invatamintelor – acestea isi au locul mai tarziu, dupa trecerea prin toate etapele suferintei.
  • Pentru unii, urmatoarea faza, perioada de invazie, va veni aproape pe nesimtite sau cu putere, sau va veni dintr-o data, in momente neasteptate. Acum pot aparea simptome si manifestari:
    1. pe plan fiziologic – senzatii sau dureri corporale, somn agitat, plans usor si aparent nejustificat etc.
    2. emotional – temeri, frici de diverse tipuri, sentimente de a fi mai mici si mai vulnerabili, nevoia de a fi in contact fizic cu parintele sau prietenii sau jucariile preferate, iritabilitate, nemultumire, furie etc.
    3. cognitiv – dificultati de concentrare, imagini puternic incarcate emotional vazute la TV sau imaginate de ei care nu le dau pace, vise si cosmaruri, dificultati de intelegere a mesajelor, dificultati la lectii sau la ore etc.
    4. comportamental – cer mai multa atentie, protectie, pot spune mai des si aparent nejustificat „nu stiu” sau “nu pot”, se pot intoarcc la comportamente specifice varstelor mai mici, agitatie, pot vorbi putin sau prea mult, tendinta de a se juca mai mult sau chiar agresiv, tendinte agresive mai accentuate, refuzul de a face anumite activitati sau chiar in unele cazuri de a refuza sa manance, sa doarma, sa se joace etc.

Adultii sunt cei care au datoria de a fi cei mai fini observatori ai copiilor si adolescentilor, pentru a semnala modalitati sanatoase si colaborative de interventie pentru fiecare in parte. De regula, reglajul acestora se face natural, din mers, si simtomele si manifestarile se reduc pana la disparitie.
In cazul, insa, in care acestea dureaza, mai mult de 1-2 luni, adultii din preajma copiiilor si adolescentilor au responsabilitatea de a cere asistare psihologica de specialitate.
Este datoria noastra, a tuturor, de a sustine si ajuta intr-un mod sanatos si asumat copiii si adolescentii!
Vom reveni cu alte sugestii si recomandari!

Psihoterapeuti

Monica Lespezanu, Diana Vasile

ISTT primeste cu bucurie mesajul de suport din partea Facultatii de Psihologie a Universitatii Bucuresti prin vocea d-lui prodecan Catalin Nedelcea: „Prin acest mesaj dorim sa exprimam disponibilitatea facultatii noastre de a participa prin intermediul specialistilor sai la initiativele de acordare de suport psihologic pentru victimele evenimentului din 30 octombrie 2015 din club Colectiv. Va rugam sa nu ezitati sa ne contactati in acest scop daca considerati ca putem ajuta”.
Acest mesaj se adreseaza tuturor acelora care au fost afectati de tragedia de la Club Colectiv. In perioada urmatoare, e bine sa ne contactati (pe noi sau orice alt psiholog) daca:

  • Simtiti ca sunteti coplesit de eveniment si ca nu puteti face fata;
  • Aveti ganduri negre (ca vreti sa va faceti rau dumneavoastra sau altora);
  • Aveti atacuri de panica sau ingrijorare atat de mare incat nu va mai puteti concentra, nu puteti lua decizii sau nu va puteti descurca in situatii comune de viata;
  • Aveti cosmaruri, flash-back-uri, imagini care va tulbura;
  • Simtiti ca vi se reactiveaza simptome fizice sau psihice sau instabilitate emotionala sau alte stari mintale speciale pe care le-ati avut in trecut;
  • Vi se exacerbeaza problemele legate de alte tulburari mintale, cronice sau din trecut;
  • E bine sa se stie ca toti cei afectati direct sau indirect (chiar si cei care se uita la TV) pot avea stari emotionale puternice, furie, tristete, cosmaruri, ingrijorare crescuta. De obicei aceste stari se estompeaza si noi vom functiona ca inainte. Daca aceste stari deosebite persista si dupa o luna de la petrecerea incidentului, atunci e foarte recomandat sa ne cautati.

La ISTT psihoterapia este facilitata de psihoterapeuti specializati in trauma psihica, acreditati de Colegiul Psihologilor. Acestia ofera cu generozitate aceste sedinte gratuite in cabinetele lor, in conditii de confidentialitate si siguranta, in zone accesibile din orasele: Bucuresti, Buzau, Ploiesti, Constanta.

© Acest material este proprietatea ISTT si nu poate fi copiat si reprodus fara acordul prealabil al ISTT.

Care este rolul psihologului in situatii de criza, in situatii de – sumbra potrivire! – traumatizare colectiva? Pentru ca asa numesc specialistii in psihotraumatologie ceea ce s-a intamplat vineri seara la clubul bucurestean Colectiv Ce pot face psihologii? Mai ales in conditiile in care nu se poate vorbi despre o interventie psihoterapeutica propriu-zisa in criza.

    • In primul rand, psihologii ofera psihoterapie pentru situatii post-traumatice.
    • Pana la psihoterapie insa, la locul accidentului este indicat un prim-ajutor psihologic: sustinere informare, eliminarea factorilor de risc, normalizarea si facilitarea reactiilor si manifestarilor, protectia fata de riscul de agresiune prin continerea reactiilor (nu terapie);
    • Pot fi identificate persoanele care prezinta risc (adica cele care au comportament suicidar, care isi pot face rau lor insisi sau altora, cei aflati in stare de disociere). Dupa identificarea acestora, oamenii aflati in asemenea nevoie pot primi ajutor psihiatric sau pot fi supravegheati de familie, prieteni apropiati etc. In Romania, aceste interventii sunt facute de personalul medical de urgenta;
    • Dupa eveniment, in zilele urmatoare, psihologul poate oferi suport emotional (pe care il pot da si familiei, prietenilor etc), informatii (la ce sa se astepte oamenii. De exemplu: cum pot ajuta familia coplesita sa faca mai bine fata situatiei ca sa-i sustina pe cei internati. In caz de doliu se poate incepe psihoterapia. Toate acestea se pot face cu respectarea conditiilor de confidentialitate si intr-un spatiu adecvat;
    • Psihologii ii pot sprijini pe cei afectati sa isi mobilizeze resursele: la cine sa apeleze?, cine sa ii ajute? In unele tari, aceste interventii sunt facute de echipe de psihologi, asistenti sociali etc. Nu intotdeauna e cazul la noi, dar e bine de stiut. Asa, poate ca va fi cazul si la noi.

© Acest material este proprietatea ISTT si nu poate fi copiat si reprodus fara acordul prealabil al ISTT

Inca de sambata, din ziua in care echipa ISTT si-a anuntat disponibilitatea de a oferi sustinere psihologica tuturor celor afectati direct sau indirect de incendiul din clubul bucurestean Colectiv, dar si sprijin pentru unitatile medicale din Capitala, am primit mai multe mesaje in care ne erau solicitate detalii, precizari. Suntem in masura sa va oferim raspunsuri punctuale.
Echipa ISTT a preluat si in trecut cazuri in care psihologii au mers la spital si o va face si acum. De aceea, spunem din experienta, ca este nevoie de acordul institutiei de sanatate sau de cererea directa din partea persoanei aflate in nevoie pentru ca noi sa putem oferi servicii adecvate in respectiva institutie (daca nu suntem angajati acolo). Prin urmare, este necesar sa fim solicitati de catre persoana care are nevoie de asistare ori de catre apartinator sau de catre institutia medicala (in cazul in care avem o colaborare cu spitalul in acest scop). Iata cateva exemple de situatii si modalitati de actiune:

    • Este important sa mentionam ca toate spitalele au psiholog(i) angajati, care sunt de obicei primii solicitati. Data fiind amploarea urmarilor acestui eveniment tragic, am considerat ca este necesar sa ne anuntam imediat disponibilitatea;
    • In ceea ce priveste persoanele care nu sunt internate si ar avea nevoie de psiholog, situatia este aceeasi, daca are loc in institutia de sanatate. Iar in cazul in care oamenii respectivi au nevoie suport in afara unitatilor medicale, este esential ca ei sa fie cei care solicita asistarea psihologica;
    • E bine sa precizam ca interventiile psihologice in criza nu sunt intotdeauna benefice oricui si putin probabil sa fie de folos atunci cand nu sunt solicitate. De aceea este nevoie sa existe cerere din partea celui care are nevoie. Un psiholog poate fi de ajutor doar daca persoana afectata e deschisa sa primeasca acest ajutor in acel moment;
    • Tuturor acelora care se afla in preajma oamenilor care au fost implicati direct sau indirect in cumplitul eveniment de la Club Colectiv le transmitem ca ii puteti aduce cu un pas mai aproape de asistare, indemnandu-i sa ne caute pe noi sau pe alti psihologi pregatiti pentru asemenea situatii.

© Acest material este proprietatea ISTT si nu poate fi copiat si reprodus fara acordul prealabil al ISTT

Suntem cu totii intristati si dorim sa transmitem condoleantele si regretele noastre sincere pentru toti cei implicati in vreun fel in tragedia care a avut loc vineri, 30 octombrie, in clubul Colectiv.
In aceste momente dificile, echipa de psihologi a Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT) este alaturi de toti cei implicati in evenimentul tragic de vineri seara, precum si de familiile lor.
Noi stim cat de importanta este interventia psihologica timpurie si adecvata in aceste situatii extrem de dificile, si pentru ca misiunea noastra este sa fim alaturi de cei care vor sa traverseze aceste situatii traumatice cu minimul de dificultati si disconfort posibil, vrem sa oferim sprijinul nostru tuturor celor implicati.
Toata echipa de psihologi a Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei este pregatita sa primeasca orice persoana aflata in nevoie de sprijin in aceste momente grele – programul de 6 sedinte de asistare psihologica de criza este oferit gratuit de ISTT. Pentru a beneficia de acest program, cei interesati trebuie sune la numarul de telefon 0730 285 582 (psiholog Rodica Dimulescu) sau sa trimita un e-mail la asistare@istt.ro
Facem un apel catre toate institutiile medicale care ingrijesc raniti si care iau contact cu rudele si prietenii acestora sa ii indrume catre noi si sa dea mai departe aceste informatii. De asemenea, reprezentatii spitalelor pot contacta ISTT la numarul de telefon 0729 729 049 (psiholog Madalina Patra) pentru a solicita interventie psihologica in spital.

PARTENERI

Din dorinta de a oferi servicii de calitate, am dezvoltat parteneriate importante cu companii de incredere din Romania.


Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT) este o asociatie profesionala interdisciplinara, non-guvernamentala, ce isi propune sa promoveze in randul specialistilor (psihologi, psihoterapeuti, personal medical, cadre didactice, asistenti sociali si alti lucratori in domenii conexe) cunostinte noi despre trauma psihica si interventii specializate in tratamentul acesteia, sa ofere ajutor pentru cei care au nevoie si sa asigure un cadru de dezvoltare profesionala pentru profesionistii din domeniul psihotraumatologiei.

Newsletter

Aboneaza-te la Newsletter ISTT si fii la curent cu evenimentele dedicate tie, cu noutatile din domeniu si activitatea de cercetare a organizatiei.