Luiza Albu, psiholog clinician in supervizare – Furtuna emotionala

„Lucrurile isi au secretele lor, lucrurile isi au legendele lor, dar lucrurile ne vorbesc daca stim sa le ascultam.”
Drouot, Barbara

In urma mortii bunicilor mei “din Bucuresti”, victime ale holocaustului, am mostenit o casa in care s-a pastrat un ocean de obiecte: tablouri, carti, fotografii, covoare, scrisori, decoratii, chitante si multe altele de tot felul.

Sarcina trierii este dificila si dureroasa: ce sa pastrez, ce sa vand, ce sa daruiesc, ce sa arunc. Sentimentele sunt diverse si contradictorii: durere, regret, nostalgie, revolta – pentru ca nu m-au prevenit ce avea sa urmeze disparitiei lor. Mostenirea nu este un cadou, cum sa primim lucruri care nu ni s-au dat? Cum sa golesc casa fara sa vorbesc despre trecutul lor?

Cati dintre noi nu traiesc fara sa spuna cuiva despre acest doliu care ne zguduie? Cui sa povestim despre aceasta dezordine de sentimente, aceasta ravaseala de furie, de oprimare, de chin nesfarsit, de revolta, de remuscari? Cui sa marturisim fara sa ne rusinam sau sa ne culpabilizam acest vartej de sentimente?
Luiza Albu, psiholog clinician in supervizare