Psihoterapeut Andra Bolohan – Relatia de cuplu – o provocare

Atunci când vorbim despre relatia de cuplu, gândul nostru se indreapta spre iubire, convinsi fiind ca ea este suficienta pentru a asigura reusita unei astfel de relatii.

Realitatea ne arata ca, desi iubirea este esentiala pentru cei doi parteneri ai cuplului, nu este si suficienta. Increderea, responsabilitatea, angajamentul, sunt doar câteva dintre ingredientele absolut necesare unei relatii autentice si deschise, bazate pe loialitate si respect.

Ce face ca o relatie aparent reusita sa devina plina de resentimente, uneori conflictuala, in care cei doi parteneri confuzi ajung sa se raneasca reciproc?

Orice relatie de cuplu trece de la starea de indragostire, in care cei doi parteneri traiesc o dragoste fuzionala, la faza in care cei doi parteneri incep sa se vada diferit, si sa aiba propriile nevoi , dorinte si asteptari. De multe ori, aceasta trecere este resimtita dureros de catre protagonistii iubirii, ba chiar mai mult, poate reprezenta o adevarata capcana pentru cei doi, care pot ajunge sa creada ca este sfârsitul relatiei lor. Dar, odata depasita aceasta perioada pentru cei doi parteneri ai cuplului, incepe adevarata relatie in care pe lânga iubire este nevoie si de foarte multa munca pentru a o intretine.

O relatie sanatoasa va creste, va inflori , vor aparea schimbari pozitive dar posibil si unele negative. Intr-o casnicie sau intr-o relatie de lunga durata, foarte subtil , neintelegerile isi pot face simtita prezenta. De la mici discutii legate de responsabilitatile fiecaruia in cuplu pâna la reprosuri si nemultumiri exprimate mai mult sau mai putin explicit, partenerii pot experimenta o gama larga de interactiuni negative , care nerezolvate, in timp, pot sapa adânc la temelia relatiei lor.

Ce se afla de fapt in spatele acestor neintelegeri?

Motivul pentru care ele pot aparea este reprezentat de asteptarile latente ale celor doi parteneri. Atât barbatul cât si femeia intra in relatie cu o serie de expectatii legate de partener, de familie , de modul in care se va dezvolta acea relatie. Cele mai frecvente asteptari sunt cele legate de rolurile de sot-sotie si cele de mama-tata, din multitudinea de roluri pe care le indeplineste o persoana. Ele se formeaza cu mult timp inainte, din copilaria fiecaruia , fiind rezultate ale experientelor familiale. Sunt situatii in care persoanele copiaza modul in care parintii lor s-au comportat in cuplu, dar exista si numeroase cazuri in care acestea adopta un comportament opus modelului parental. Astfel, experientele din copilaria partenerilor isi pun amprenta asupra modului in care sunt privite diversele roluri.

Din pacate, foarte frecvent, aceste asteptari nu sunt exprimate explicit in cuplu ci sunt considerate ca fiind adevaruri universale. Am intâlnit multe persoane care considerau ca partenerii lor ar trebui sa stie ceea ce ele doresc, sau sa stie ce responsabilitati au in familie, fara ca anterior sa fi vorbit despre acele subiecte. Un astfel de mod de gândire aduce dupa sine aparitia unor convingeri, care de cele mai multe ori sunt inflexibile si nu pot fi negociate ceea ce pare total nerezonabil persoanei careia i se impun. Incet dar sigur, resentimentele se infiltreaza intre cei doi, fiecare partener considerând ca ofera in relatie mai mult decât primeste. Și ca urmare a frustrarii acumulate si a ranii aparute, tendinta este de a proiecta trasaturi negative asupra celuilalt , ignorându-le pe cele pozitive, ceea ce inevitabil, va duce la cresterea ostilitatii si escaladarea conflictului. In plus, in cuplurile disfunctionale, diferentele de perspectiva ale celor doi parteneri devin si mai polarizate , astfel incât acestia ajung sa –si reproseze modul diferit in care percep realitatea, mergând pâna la conflicte care in timp maresc prapastia dintre ce doi.

Ce pot face partenerii de cuplu pentru rezolvarea conflictelor?

• Un prim pas in schimbare, este sa-si propuna sa modifice modul de interactiune cu partenerul. Aceasta transformare nu se petrece cu usurinta, si nici de pe-o zi pe alta, ci presupune un travaliu de dezvoltare a abilitatilor de comunicare. Acestea se refera la ascultarea atenta si empatica a opiniilor celuilalt si de asemenea, exprimarea explicita a dorintelor si nevoilor personale.
• Un al doilea pas in schimbare, este reprezentat de invatarea de catre cei doi parteneri sa colaboreze in luarea deciziilor si in rezolvarea problemelor aparute. Ei pot deprinde strategii de negociere constructiva a problemelor legate de relatia de cuplu, in loc sa escaladeze conflictele si sa alimenteze sentimentele ostile.
• Și poate cel mai important pas, este ca partenerii sa inteleaga ca au perspective diferite asupra vietii si ca pot convietui in armonie doar daca accepta si opiniile celuilalt, privindu-si partenerul realist ca pe o fiinta unica si speciala.

Andra Bolohan, psihoterapeut ISTT