Istt

Aparitia unui al doilea copil in familie poate fi privita de catre unii parinti cu un oarecare grad de lejeritate. Multi afirma: „a fost mai greu prima oara,  dar acum stim la ce sa ne asteptam”.
Si, partial, acesti parinti au dreptate.

Da, ei au acum dezvoltate abilitatile necesare cresterii si ingrijirii noului bebelus,  dar surpriza va veni din alta parte si anume de la copilul cel mare. Acesta, aproape fara exceptie, va reactiona (negativ) mai ales cand diferenta de varsta este mai mica.

De aceea unii specialisti vorbesc de o diferenta optima de varsta intre frati,  astfel incat sa nu fie afectata dezvoltarea psihoemotionala a niciunuia. Studiile recente confirma pragul de 4 ani.

De ce ar fi afectat un copil care pe perioada sarcinii sau poate si inainte arata ca isi asteapta fratiorul / surioara ca pe cadoul lui Mos Craciun? Una dintre explicatii e ca fiecare copil ( cu atat mai mult cu cat este mai mic) are nevoie de exclusivitate atentiei si dragostei parintesti pentru a se simti in siguranta. Ori, cand apare un nou nascut, e firesc cumva sa nu o mai primeasca.  In primul rand pentru ca dependenta 100% a bebelusului de adult (mama) face ca timpul sa nu mai permita acest lucru.

Citeste intreg articolul pe https://floriandronache.wordpress.com/