Istt

OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) arata prin studiile sale ca Romania ocupa un loc fruntas in clasamentul international al violentei scolare.

Parintii sunt ingrijorati si unii chiar suparati pe institutia Scolii, pe profesori, conducere si sistem, iar profesorii se plang de nonimplicarea parintilor „copiilor-problema” in demersurile de corectare a unor comportamente. Pe de alta parte am putea spune ca si unii si altii au dreptate – dar doar afirmand acest lucru- la ce ne ajuta?!

Elevii, da ei ca si personaj principal al acestui topic, fiind prinsi in acest conflict si continua pasare a responsabilitatii dintr-o parte intr-alta, ajung sa traiasca o confuzie si dezorientare si mai mare, sa isi piarda increderea in cele doua parti si sa isi rezolve singuri problemele asa cum stiu ei. Uneori nu in maniera cea mai inspirata.

Violenta in scoala este un fenomen care isi face simtita prezenta, nu cred ca mai are cineva vreun dubiu – il stim, il vedem zilnic, il simtim. Cu totii – elevi, parinti si profesori – par ca au nevoie mai degraba  de niste parghii pentru a reusi sa colaboreze si sa se sustina reciproc in lupta cu acest comportament. Rezultatul va fi preintampinarea posibilelor experiente traumatice ale copiilor intimidati, exclusi, batuti, hartuiti, dar si construirea unor caractere umane frumos si armonios dezvoltate, nonviolente.

Citeste intreg articolul pe https://floriandronache.wordpress.com/